Lacrimi de Ziua Nationala

Distribuie aceasta postare...Share on Facebook
Facebook
Share on Google+
Google+
Tweet about this on Twitter
Twitter
Share on LinkedIn
Linkedin

La ora tarzie din noaptea de 01 Decembrie 2016, cand ecourile marcate de Ziua Nationala a Romaniei , inca nu se stinsesera, iar pasii de defilare ai armatei romane, parca se  mai auzeau in neantul parcului Herastrau, aproape de Arcul de Triumf, actorul Adrian Vancica transmitea un  puternic mesaj de disperare poporului roman. Era strigatul din” micutul lui  piept de dac.”

Adrian Vancia- captura PROTV

Adrian Vancia- captura PROTV

Intre timp, „gulerele albe” isi sorbeau din whikey-ul scotian la focul din semineul vilei ascunse printre brazii ramasi din padurea regala, scotand hohote de ras la ” stangacia” personajului bahic din „Las Fierbinti”. Era o stangacie de interpretare studiata in asa fel incat mesajul versurilor sa ajunga pana la capatul satului.
whiskey

Se pare ca totul a fost improvizat. Incepand de la celebra scrisoare  conceputa intr-un moment de   disperare pornit din umilinta la care fratii nostri romani o indura pe plantatiile din Italia, Franta sau Spania,  pana in scena pe care avea sa urce la final. Finalul gaseste  toate personajele noastre retrase de la mica petrecere, iar recitalul lui Celentano  venea aiurea.
Parca nu mai avea sa produca  atmosfera aceea  de joc si voie  creata produsa de catre Andra si Loredana.

Vancica recita pe scena goala

Vancica recita pe scena goala, in fata unor scaune si mese goale, si a unui microfon, care din fericire functiona. Doar pentru el. Pentru ca asa simtea el  nevoia sa transmita un mesaj de Ziua Nationala a Romaniei.

Incet incet, dupa primele versuri devii captiv in mainile actorului, iar sufletul il simti din ce in ce mai incatusat. Emotiile imi creaza stari de revolta.
Incurajat de primul critic „doamna Vancica”, cea care i-a  citit in premiera poezia, dupa care Bobita ii da un sut in fund , indemnandu-l: „da-o”, „betivul satului” aminteste aici de „gulerele albe”, care fura milioane, mandrindu-se cu statutul lor  de fosti puscariasi, ca apoi, apoteotic sa treaca la cea mai grava problema a tarii noastre, sistemul de sanatate, putret precum un mar mancat de viermi si gandaci, in timp ce moare pacientu-n drum , iar tinerii sunt condamnati sa emigreze din tara pentru un trai mai decent.

Juramantul lui Celentano cu tara

Spiritul de renastere nationala nu este trecut cu vederea, actorul facand apel la constiinta romanilor, folosind limbajul simplu din popor: „Nu-ia mai las sa te mai fure/Nu-ia mai las sa te injure/nu-i mai las sas-i bata joc/si de-o fi, ti-i trec prin foc/ si sper ca in mea viata sa te vad din nou in fata/ In fata pe harta lumii/La-mparteala cu jupanii”.

Romania te iubesc!

Am lacrimat, am plans, m-am bucurat pentru asemenea moment de exceptie. Credeam ca pana la momentul Celentano, PROTV daduse totul dintr-un show. Era maxim din ce putea oferi. M-am inselat. Nu pana la momentul in care platoul se golise, iar scena goala il invita pe actor sa- si spuna oful, ce de trei ore tot incerca. Acesta a fost punctul culminnat al show-ului. Puternicul mesaj, dur, fara menajamente al tanarului actor.

Adrian Vancica imi aduce aminte de Toma  Caragiu din „Actorul si salbaticii”.

Un conflict interior care izbucneste precum lava unui vulcan cu prea multa energie negativa acumulata de-a lungul timpului.

De obicei, unde se opreste eruptia vulcanica ?

lava

Distribuie aceasta postare...Share on Facebook
Facebook
Share on Google+
Google+
Tweet about this on Twitter
Twitter
Share on LinkedIn
Linkedin

No Comments Yet.

Leave a comment