Am cunoscut statiunile litoralului romanesc, cu precadere dupa anul 1982, anul in care deveneam cu acte in regula colaborator al Radiodifuziunii Romane, dar si al unei publicatii de tineret, publicatii ce-mi eliberase "legitimatia verde” de protocol, cu acces nelimitat la toate manifestarile cultural-sportive, dar si la vizita neangradita a unor obiective, unde reprezentantii clase muncitoare nu aveau acces.
Gala tanarului actor de la Costinesti
Acel an imi aducea minunata misiune de a transmite dimineata de dimineata evenimentele ce se consumau cu o seara inainte la pe celebra scena de la Costinesti. Facand fata cu greu diminetelor devreme, dupa serile lungi ce urmau la Ring, transmiteam cu o voce grava, plin de mormituri, numele tinerilor actori ce urcasera pe scena cu o seara inainte.
Insotit de bunul meu prieten de atunci, Adrian Pintea, savuram primele raze de soare, dupa care ma grabeam sa ajung la prima ora la posta din sat, de unde urma sa transmit in direct.
Neptun-Olimp- orasul interzis
Complexul Amfitetearu-Belvedere-Panoramic din Olimp a fost inaugurat in vara anului 1971, o adevarata emblema a turismului din Romania, ce domina peisajul de pe faleza abrupta a Olimpului.
Tot Neptunul si Olimpul gravitau atunci in jurul acestui triptic unde se desfasura exclusiv viata de noapte de pe litoral, o viata de noapte interzisa muritorilor de rand.
Locatie aleasa pentru o serie de filmari din celebrul lung metraj "Nea Marin miliardar", a devenit o curiozitate pentru tanarul jurnalist, inca pe bancile facultatii.
Cu inima in dinti, m-am urcat intr-un tren personal pana in gara din Neptun, apoi pas cu pas am strabatut aleile statiunii pana la "orasul interzis", asa cum era denumit celebrul complex hotelier.
Deloc prietenoasa, primirea a fost una aroganta. La vederea culorii verzi, inimile, parca s-au mai inmuiat, ofiterul care m-a „zarit” invitandu-ma la un pahar de pepsi, o bautura racoritoare destul de rara in acele vremuri. Dialogurile in germana si alte limbi scandinavice ce treceau precum sagetile pe langa urechile mele, ma faceau sa tresar la fiecare intrebare pusa de catre ofiterul de securitate din fata mea.
- Ce cauti aici?!
Am intors instant privirea catre el, nestiind, daca trebuie sa-i torn o minciuna in fata sau sa-i spun adevarul. In fata mea am desoperit o fata fara nico grimasa, rece, brazdata doar de urme adanci de profesionalim. Ochii albastri ii dadeau un farmec aparte tenului masliniu, un ten venit parca din poporul muncitor, loial stapanului pe care si l-a ales. Am scos din geanta cu o mana tremurand de emotie legitamatia ce-o purtam in permaneta asupra mea.
- Stiti, sunt in delegatie la Gala... si curiozitatea m-a indemnat sa vizitez ...
Sinceritate mea l-a dezarmat, asa ca am devenit buni amici. Am fost purtat atunci prin aproape tot complexul. Am descoperit o lume fascinata, occidentala, inaccesibila nou, romanilor. Magazine pline cu marfa de export, restaurante si baruri cu acces limitat. O lume occidentala intr-un colt din Romania. Ma uitam la rafturile shop-urile incarcate de bere la cutie, tigari de import, whisky, cojoace, blugi, camasi. Nu-mi venea sa cred! Fete dragute. Toate, parca cu aceeasi magnifici ochi albastri.
Am parasit complexul hotelier cu un gust amar, gandindu-am ca in acest moment mii de romani isi petrec concediul in corturile instalate in satul de vacanta din Neptun sau din Venus, unde pentru a-ti gasi un loc de campare trebuia sa-i dai spaga receptionerei de serviciu, mana in mana cu administratorul campingului. De la o butelie de aragaz poloneze, la un spray sau un sapun Rexona, totul era bine venit pentru un loc de campare. Umilire toatala. Fara conditii minime de campare. Doar pentru a avea un loc unde sa-ti instalezi cortul.
Revenirea la normalitate
- Celebrul complex hotelier Amfiteatru-Belvedere-Panoramic, supranumit si perla litoralului romanesc a revenit la viata!
Cu o noua infatisare, insa pastrand valorile sale istorice de odinioara si cu un nou brand, Phoenicia Blue View Resort si-a redeschis portile.
Fara farmecul celebrului ofiter de securitate, al fetelor cu ochi albastri si al cojoacelor "Alain Delon", romanii se pot bucura din plin de un simbol al turismului romanesc, candva inaccesibil.