Drumul de la Funchal la Porto Moniz trece prin Camara de Lobos

Dupa o noapte grea in care degustarile vinurilor de Madeira s-a prelungit pana dupa miezul noptii, incep ziua cu un dus fierbinte in speranta ca voi  alunga urmele lasate pe o fata de nerecunoscut, dar si de durerile intense de cap. Incerc cu o aspirina , dupa care imi sorb cafeaua in fuga sarind peste scara autocarului ce avea sa ne conduca spre Porto Moniz, direct pe unul dintre scaunele gasite libere. Sweet wines , mediumdry, medium sweet , sunt cuvinte care-mi revin in aceste ore ale diminetii; cuvinte ce fac parte dintr-o analiza metodologica asupra calitatii vinurilor de Madeira prezentate in vestita crama din Madeira.

Drumul de la Funchal la Porto Moniz trece prin Camara de Lobos

Mergem de-a lungul coastei de sud-vest a insulei, in timp ce valurile se sparg in mii de bucle de stancile taioase iesite din mare, in dreapta terasele de bananieri fiind  pregatite sa dea urmatoare recolta de banane, ciorchini intregi de banane asteapta frumos ambalati in saci de plastici, gata de a fi aruncati in masinile in drumul lor spre centrul de achizitii.

 Madeira- Camara de Lobos

Cei 9 kilometri, distanta ce desparte capitala Funchal de fermecatorul port pescaresc din secolul al XV-lea sunt insuficienti pentru a ne acomoda cu superbul traseu catre golful care adaposteste un cartier din case viu colorate, cocotate pana spre Pico da Torre ( 205 m) , varf de unde se poate admira in toata splendoarea sa portul unde, acum 65 de ani, Winston Churchill isi gasea linistea sufleteasca aplecat asupra sevaletului instalat pe o terasa de unde se putea zari cea mai frumoasa panorama a golfului. Diminetile lui Winston Churchill, aici in Camara de Lobos, intotdeauna incepeau cu o cafea, alaturi de care erau nelipsitele trabucuri englezesti si, bineinteles paharul de whiskey, dupa care incepea lucrul la sevaletul, deja instalat. Adevarate dimineti !

camara de lobos

camara de lobos

Imaginea fileurilor de cod atarnate la uscat si a barcilor viu colorate ale satenilor fac parte din tablourile pictate aici in anii ’50 , de fostul Prim Ministru al Angliei.

camara de lobos

camara de lobos

Urc treptele unei terase cu gandul la un esspreso , care ar trebui sa ma invioreze. Cum Camara de Lobos este recunoscuta si pentru celebra bautura light "poncha" , un fel de amestec intre alcool din trestie de zahar, foarte apreciata de localnici, lamaie sau fructul pasiuni si miere, imi comand si o portie din vestita bautura locala. Privirea incepe sa-mi devina mai agera, culorile din fata mea , parca sunt mai vii , intelegand de ce Winston Churchil s-a indragostit de aceste locuri, imortalizand in tablourile sale atmosfera traditionala. Ora tarzie la care am ajuns in Camara de Lobos, nu mi-a acordat privilegiul de a ma plimba printre tarabele din piata de peste unde sunt expuse, de obicei, cele mai proaspete capturi de espada.
camara de lobos

 

Madeira-Cabo Girado

Autocarul se pune in miscare, nu pentru mult timp, intrucat nu puteam sa evitam o vizita la Cabo Girado, un promontoriu spectaculos, care se inalta deasupra Atlanticului pana la altitudinea de 580 de metri. Aici, de pe o terasa , construita dintr-o sticla speciala, rezistenta la greutate, se poate zari o faleza abrupta, aproape ca o prapastie, unde primii locuitori de aici au sapat terase , amenajand parcele de pamant, lucrate si astazi. Ghida care ne insoteste , ne povesteste ca proprietarii de odinioara erau nevoiti sa coboare agatati de funii sau, eventual foloseau barcile pentru a amenaja aceste parcele de pamant. Imaginea acestor mici pete de verdeata, lucrate cu multa staruinta de catre insulari este absolut magnefica, demna de niste ilustrate postale din Madeira. In timp ce de pe podul de sticla priveam aceste imagini, dovada harniciei supreme a omului care stie sa pretuiasca fiecare palma de pamant, gandul imi zbura la suprafetele imense din atra noastra lasate in paragina, pline de buruieni, necultivate.
capo do gibaro

Cap Girao este situat la 19 kilometri de Funchal si la 10 kilometri de Camara de Lobos, pe soseaua ce leaga Estreito de Lobos. Daca aveti posibilitatea , inchiriati o barca , iar odata ajunsi aici, imaginile sunt de-a dreptul cinematografice.

Pierdem putin timp in bazarul organizat aici, insa preturile piperate ne indeparteaza destul de repede, asa ca ne continuam drumul spre Porto Moniz, de-a lungul celei mai insorite coaste ale oceanului, preferata turistilor in timpul sezonului estival. O prima  oprire pentru o jumatate de ora in singura localitate mai mare ce seamana a statiune, Ribeira Brava, foarte populara, de altfel, in randul locuitorilor din Funchal, intrucat pot ajunge aici in aproximativ 15 minute pe autostrada nou construita. Jardim do Mar, cu trei plaje cu pietris si (Portinho, Enseada si Porto Jardim), si Paul do Mar sunt enclave ale surferilor, care vin special in aceste locuri pentru a prinde valurile inalte ale oceanului pe care sa zboare catre infinit.
rebeira ribera
Ribiera Brava a fost fondata de Zarco, in anul 1440, la gura de varsare a unui rau ( ribeira), care , uneori produce distrugeri masive , scurgerile masive venite de pe versantii peste care au cazut ploi masive, devin neincapataoare in albia raului. Facem cativa pasi prin linistea specifica unei biserici construite in stil gotic, refacuta mai tarziu in stil baroc. Nu-mi place linistea deplina specifica unei asemenea biserici, asa ca pornim repejor catre terasele amenajate de-a lungul plajei in cautarea unei sticle de apa plate.

Madeira-Ponta do Sol

Ne vom aventura insa si dincolo de coasta presarta cu portiuni de pamant fertile rasarite printre stancile golase, dincolo de Ponta do Sol, urmand un traseu destul de anevoios pentru un autocar, cu multe curbe, strajuite de o parte si de alta de plantatii de bananieri pana spre Madalena de Mar. Foarte multe tunele, parca nu se mai termina. Se spune ca Zarco a conceput partea de sud-vest a insulei Madeira. Incepem urcusul spre Arco de Calheta. Paduri de eucalipt de o parte si de alta. La rugamintea fetelor, soferul opreste autocarul in mijlocul unei paduri de eucalipt pentru a culege seminte feminine si masculine, insperanta ca vor adapta eucaliptul si in Romania. Campo Grands este spectaculos! O intindere de ienuperi si jnepeni ne incanta privirile. Fazani laolata cu iepuri salbatici zburda linistitia, fara sa fie deranjati, la liziera padurilor de jnepeni. O frumusete naturala cu adevarat magnifica.
parc

Incepem aventura plina de adrenalina, coborand spre Porto Moniz, lasand in urma frica de inaltimi, compensata cu imaginile de poveste ce se succed spre finalul calatoriei noastre, cel mai frumos punct turistic de pe coasta nordica a Atlanticului. In fata ni se desfasoara celebrele imagini cu piscinele sale naturale, rezultate in urma prabusirii in Atlantic, cu cateva mii de ani in urma a unui val de lava, care, pana la urma a fost modelat in aceste piscini naturale fermecatoare. Inedita imagine ce mi se desfasoara in fata ochilor, ma face sa cred, pe moment, ca aici este raiul pe pamant.Porto Moniz-raiul pe pamnt din insula Madeira.

Madeira-Porto Moniz

spre porto moniz 1

spre porto moniz 2

Nu-mi revin decat atunci cand autocarul ne opreste in fata nenumaratelor restaurante cu specific pescaresc in fata caruia nu stii sa te opresti.
porto moniz 1

Se spune sa Porto Moniz isi are denumirea dupa Francesco Moniza, care in anul 1533 s-a casatorit cu nepoata lui Zarco ,preluand conducerea orasului, a fost altfel denumit in onoarea sa.

Nu putem rezista rugamintilor gazdelor, asa ca suntem nevoiti sa gustam din delicatesele preparatelor din peste , asezonate cu un vin alb sec “Leziria” , dupa care plini de entuziasm , urmam vechiul drum spre Sao Vicente si Sexial, ce trece pe langa “Valul Miresei”, un loc aflat in apropierea unei cascade ce-si revarsa apele asemenea valului unei mirese.
cascade 1

 

Madeira-Sao Vicente

Sao Vicente impresioneaza printr-o incrucisare de strazi vechi in trepte, case vechi inecate in verdeata. Ghida ne opreste pentru cateva minute pentru a admira un adevarat miracol al locului. Capela Sao Roque, care de departe apare ca o gramada de pietre funerare, un adevarat parc, foarte bine intretinut, in care defunctii sunt “ gazduiti” doar 5 ani, dupa care sunt incinerati, dupa care urmeaza alta generatie.
sao vicente 1

In drumul spre Funchal, mai facem o oprire la Taberna da Poncha, unde suntem invitati sa degustam o poncha, asezonata cu alune, ale caror coaje, trebuie sa le arunci pe podea. Modul acesta de a face mizerie fara a fi apotrofati de catre cineva ma uimeste, inact in prima parte nu stiam daca este ceva serios sau o gluma.
taberna da poncha

Drumul de la Funchal la Porto Moniz , o atractie turistica in Madeira care merita a fi traita!
spre porto moniz 3

 

 

No Comments Yet.

Leave a comment