Pe zidul alb cu frunze aramii
Se catara un profet brumariu
al unei toamne deja tarzii
Lumina cade peste zidul cenusiu prevesitind a moarte timpurii
Ne sperie fuga incercand a scrie versuri
In ele cuprinzand mistere ale toamnei
dorite de picaturi de ploaie sfaraind peste vara ce se inchide
Usor, usor sub pecetea tacerii sumbre.
Traim o lume in care pana si posta intarzie a veni
Avem noroc cu moartea ratacita pe ulitele
satului lasat inca in bezna ignorantei pesediste.
