In tinerete, am citit pe nerasuflate Eneida lui Vergilius, poetul roman ( 70-19 i.Hr.), care in aceasta epopee , printr-o poveste de dragoste trista, surprinde cel mai bine istoria Tunisiei. Eroul nostru din Eneida, dus de valuri dupa caderea Troiei, ajunge pe coasta nord-africana, unde este intampinat de Dido, regina unei colonii feniciene nou intemeiate, Cartagina. Cei doi, ca in orice poveste de dragoste, se indragostesc, insa zeul
Jupiter intervine pentru a-i aminti lui Eneas ca are treburi mult mai importante de facut, decat a se implica intr-o poveste de dragoste. Dido, executa poruncile lui Jupiter, pleaca pe mare, lasand in urma rugamintile fierbinti si lacrimile curgand suvoaie pe obraji ale lui Dido, care in cele din urma se sinucide intr-o frenezie de blesteme adresate iubitului ei nestatornic. Chiar asa! Barbatiii astia, tot timpul au fost nestatornici ?!
tunisia
Cum misiunea divina a lui Eneas este de a intemeia o rasa romana, mania lui Dido este o prevestire a dusmaniei de moarte dintre Cartagina si Roma, dusmanie care l-a determinat pe Cato, unul dintre oamenii de stat ai Romei sa declame: "Cartagina trebuie distrusa ". Din pacate dorinta lui s-a implinit, atunci cand orasul a fost ras de pe fata pamantului in cel de-al III-lea Razboi Putnic ( 149-146 i.Hr).
Cert este ca Tunisia, acum este o adevarata provocare nu doar prin prisma cunoasterii radacinilor sale istorice, insa si prin conservarea si dezvoltarea unor locuri atat de valoroase, astfel incat acestea au adus tarii una dintre cele mai mari bogatii: turismul.
