Viata mi-a adus alaturi un prieten. Un prieten dintre aceea cu care te intalnesti weekend de weekend la o caféa si-ti depanezi amintiri, barfe din viata de zi cu zi, planuri de viitor. Uneori te mai confensezi, in momentele de slabiciune, de cele mai multe ori te strangi ca un arice asteptand sa afli ceva neobisnuit de la el. Poate inveti ceva ! Toti suntem la fel, din pacate.
Intr-o sambata, prietenul meu comanda , in afara obisnuitei cafele, un wihsky, ceva neobisnuit in ritualul intalnirilor noastre.
In acea dimineata, privirea tampa cu care-si privea rotocoalele de fum ce ieseau din trabucul de tutun fin adus tocmai din Cuba, trada o anumita tristete, in felul in care isi privea cuburile de gheata din paharul de whisky rostogoligandu-se unul peste altul si topindu-se in acelasi timp in alcoolul de slaba calitate din barul din coltul blocului de 4 etaje in care locuiesc ani de zile.
Fata nerasa de 2 zile impreuna cu chelia ce tot inainta spre crestetul capului il imbatranea si mai mult, uratandu-l, frumusetea de altadata regasindu-se doar in albumul cu fotografii vechi, ingalbenite odata cu trecerea anilor.
L-am intrebat la ce se gandeste. Daca il framanta ceva.
“Am crezut ca orele de munca neintrerupte, imi vor aduce bani.” S-a pornit el, fara sa mai insist cu alte intrebari. “ Mi-au adus, ce-i drept. Am crezut ca prin banii obtinuti, imi voi face familia fericita construind o casa, cu curte, piscina, gazon, flori si un caine alergand printre ele.
In timp ce vorbea fara intrerupere, trabucul i se stinse la jumatate, doar ticul facut cu degetul aratator, simuland a scutura scrumul de tigara era prezent in conversatia noastra.
Puterea banilor
Am crezut ca banii imi vor da atata putere incat sa-mi permit sa am toate femeile la picioare. Sa fac escapade, sa cinez impreuna cu ele la un restaurant de lux , apoi sa le plimb in masini de lux.”
Si? Il intreb eu retoric.
Am toate astea , Nick, doar ca am pierdut familia. Stii, zilele astea mi-am adus aminte de o replica celebra spusa de un actor celebru intr-o comedie romaneasca de “ doi lei”. “ Viata fara poezie e pustiu”.
Viata fara vacante e pustiu
Parafrazandu-l pe marele nostru actor, care spunea ca "Viata fara poezie e pustiu", eu pot spune ca “ Viata fara vacante e pustiu”.
Cum asa ? Incerc eu sa-l incit. Banii ne controleaza viata?
"Am muncit atat de mult, zi si noapte, facand bani, incat am uitat ca familia are nevoie de mine, are nevoie de vreo doua trei vacante impreuna cu mine. Nu am oferit nimic din toate astea. Cred ca da. Ai dreptate in ceea ce spui. Din pacate, banii au inceput sa ne controleze viata."
Nu aduci bani acasa, esti un barbat de nimic. Nu aduci bani acasa incep certurile. Aduci bani acasa , insa nu ai timp de familie, incep reprosurile.
Stii cum se spune: " am pierdut si nopti, am pierdut si zile". Pentru ce ?
Am uitat sa-mi privesc sufletul gol, am uitat sa-mi pun intrebari despre "ieri" sau despre "maine" sau ceea ce este mai important, despre "noi".
Am cazut intr-o capcana. Am devenit un robot de facut bani si familii nefericite.
Am devenit dependent de bani, insa am uitat ca familia are nevoie si de dragostea mea, de zambetul meu larg pe o plaja de nisip intr-o vacanta oarecare, pe o insula undeva. Nu conteza, fie ea in Canare sau in Grecia. Bucuria unei vacante am uitat-o demult timp. Oare merita efortul?
Crezi ca poti face o femeie fericita doar dandu-i cardul pe mana?
O femeie trebuie iubita. O familie trebuie iubita,. Trebuie sa-i dedici mai mult timp. Insa eu nu mai stiu de mult ce inseamna asta. Am uitat sa trec pe lista de prioritati timpul. Timpul, fir’ar sa fie. Dusmanul nostru de moarte ! Te-ai intebat vreodata ca timpul asta nenorocit pe care-l pierdem noi, acum, aici, la un pahar de whisky nu se va mai intoarce?
Ai o solutie? , l-am intrebat.
Nu stiu, mi-a raspuns bunul meu prieten. Deocamdata mi-am programat alaturi de familie o vacanta intr-o destinatie exotica de revelion, apoi mai vedem. Poate reusim sa ne regasim linistea si pacea in mijlocul Oceanului Indian.
Poate banii nu vor mai pune stapanire pe vietile noastre.
