Născut și crescut într-una dintre cele mai recunoscute regiuni viticole din Romania, întotdeauna am crezut în sinea mea ca vinurile noastre sunt cele mai bune din întreaga lume. In călătoria spre Croatia am luat cu mine câteva cartoane de vin alb și rosu (regulile protocolului) cu gândul ca am sa-i fac praf pe colegii mei din Croatia. Înarmat cu ultimele cunoștințe în materie de degustări de vinuri și cu ceea ce înseamnă un vin de calitate, fie el alb sec sau rosu demisec plec spre Istria, prima mea oprire în Croatia. La intrarea în Croatia, chiar în vama ma astepta prietenul meu Luka, pe care-l cunoscusem cu totul întâmplător în timpul asaltului asupra orașului Vukovar, asta prin 1990 rătăcind pe acolo, ca un turist prins în mijlocul unui război care nu era al lui. Daca nu ma împingea cu toată forța într-un adăpost improvizat la subsolul unei clădiri care a fost rasa de pe fata pământului, poate ca acum va scriam din alta parte universului. De atunci am rămas prieteni și ne întâlnim cu aceeași bucurie de fiecare data. Amintindu-mi acum aceste momente pline de tristețe copleșitoare și durere, gândul ma poarta către miile de victime care au supraviețuit agresiunii brutale sârbe, dar și la prietenii croați care au căzut pentru libertate. Învăluit de amintiri, îl îmbrățișez cu Luka, cu toată căldura și prietenia dupa care urcam amândoi în mașina mea în drum spre Peninsula Istria, una dintre locațiile mele preferate ale Croației și, asta nu datorita stilului arhitectural în stil venețian al clădirilor, cât mai ales atractivelor stațiuni ce se întind de-a lungul coastei Marii Adriatice. Oprim în miez de noapte în Rovinj, cea mai atractiva stațiune costala din Istria. Inițial Rovinj a fost cunoscut ca un port de pescuit de-a lungul secolelor, și chiar și astăzi putându-se vedea o mica flotila de bărci de pescuit plutind în micul și cochetul port. Luka îmi spune sa parchez mașina chiar în fata unui restaurant cu terasa cu vedere direct către mare. Acolo ne aștepta Emil, un alt prieten drag, care, se pare ca aranjase acolo o cina pe cinste. Ma dau jos cu greu din mașina, după aproape 1.200 kilometri de mers non-stop, abia dacă îmi mai simțeam picioarele care de abia pășeau pe pământul ce parca se clatinea sub ele. La început am crezut ca este cutremur, însă mi-am revenit repede privind în larg la luna plina clipocindu-se în apele azurii ale Adriaticii.
Un proverb celebru spune ca "dragoste trece prin stomac"! Trebuie sa fii fost vreun gânditor celebru când a spus asemenea axioma. Cata dreptate a avut!
De noi se apropie un ospătar îmbrăcat elegant, cu pantaloni de un albastru închis, sacou alb, și un papion rosu închis purtat la o cămașă de un alb imaculat. Fara sa ne întrebe ce dorim, ne pune în fata un platou imens cu "de toate" din care nu am recunoscut decât prsut, un fel de șuncă uscat-crud, o paski ( asta este o brânză originara din insula Pag făcută în întregime din lapte produs de oi), câteva tartufi și bineînțeles specialitățile de peste, care nu lipsesc din aceasta regiune a Croatiei.
Emil, ne propune ca platoul rece sa-l asezonam cu un vin sec, la alegere. Pe masa, ornamentata princiar, cu o fata de masa impecabila pe care ard așezate într-un candelabru de argint câteva lumânări ornamentale, a căror lumina dau și mai multa culoare aranjamentului floral pus chiar în mijlocul mesei câte o sticla de vin alb din soiurile Malvazija Istarska, Teran si Muskat alaturi de soiurile internaționale bine-cunoscute și cultivate în Istria: Chardonay, Pinot Blanc si Pinot Gris. Am uitat complet de vinurile aduse de acasă, asa ca aleg fără sa ma gândesc prea mult, Malvazija, cel mai cunoscut vin alb de Istria. Imperial ! Aroma si buchetul te vrăjesc de la prima sorbitura. Raman aici!
Nu terminam de mâncat platoul rece din fata noastră, ca dintr-o data, ospătarul ne servește "Riba na gradele i blitva", o combinație de peste la grătar mixt asociat cu Chard fiert cu cartofi. Pestele proaspat este pregatit pe gratar pe lemn de foc, asezonat cu usturoi, patrunjel si ulei de masline. Ni se serveste a doua sticla de Malvazija, care se pare ca este mult mai buna decat prima. Il beau sec. Vreau sa-i simt aroma, buchetul, pulpa strugurelui ce s-a infruptat din soarele generis al coastei croate.
Cred ca încep sa simt oboseala pana în măduva oaselor. Cuvintele lui Luka si ale lui Emil îmi trec pe lângă urechi ca niște șuvoaie. Ma trezesc în clipocitul valurilor care se sparg de zidul de apărare al terasei restaurantului. As vrea sa fac o baie în mare. Nu știu dacă asta este cea mai buna idee, acum la ora doua a dimineții, poate ca da. Merg în portbagajul mașinii și scot o sticla de "Tămâioasă" seacă de Drăgășani. In timp ce ii întreb pe băieți dacă o încercăm ospătarul era cu dopul de pluta în mana. Degustam. In liniștea dimineții se aud doar câteva "hmmm-uri", semn ca este pe placul băieților. In sinea mea sunt multumit. Nu ma făcusem de rușine.
Cred ca acum era o oportunitate perfecta pentru a afla câte ceva despre vinurile croate și romanești.
Băieții comandaseră deja o "pasticada", un fel de mâncare din carne tradițională din Dalamtia. Carnea de vita este ingredientul principal și, înainte de a fi gătita, care durează câteva ore, este pusa la marinat pentru 24 de ore în vin rosu, usturoi și ierburi diferite, cum ar fi rozmarin și salvie. In timpul preparării, produsul este îmbogățit cu prune uscate, morcovi, ceapa, cuișoare și nucșoară, astfel sosul rezultat este gros și bogat în arome.
Așadar trecem la un vin rosu. Alegem Teran, care merge perfect la carnea roșie. Chiar perfect, pot sa spun. Îmi dau seama ca vinurile de Istria sunt un adevarat brand. Nu degeaba și-au câștigat un renume pe piața internațională de vinuri.
Am renunțat sa mai pun pe masa vinul rosu care-l adusesem cu mine aflând ca, "Cabernetul Sauvignon" a câștigat medalia de aur de la Festigia in 2006.
O noapte perfecta pe malul Adriaticii la o masa impecabila organizata de prietenii mei din Croatia în cele mai mici detalii.