In urma cu ceva vreme, femeia se bucura  ca imbracandu-se in fuga,  sa  dadea buzna in bucatarie  pentru a pregati barbatului proaspat iesind din asternuturi , micul dejun fugar. Inca somnoros,  cu parul naclait de sudoarea muncii zilei dinainte, barbatul  isi turna apa rece din cana in lavoarul asezat pe un trepied din fier forjat in micul hol al locuintei de doua camere. Privindu-se in ciobul de oglinda agatat deasupra lavoarului, isi mangaia fata posomorata aruncand priviri provocatoare spre femeia lui de-o viata.  Ca intr-un ritual incepea ascutitului  briciului  pe cureaua groasa din piele de bivol.

 

Bucuria unei dimineti in familie

Barbatului ii placea  acest ritual zilnic al barbieritului , incepand de sus in jos, tragand pe obrazul lat, pana’n coltul gurii carnoase. Apoi venea la rand cealalata jumatate a fetei, iar la sfarsit barbia puternica, cioplita in granit. Gandurile adunate in cursul noptii incepeau sa se limpezeasca, noi sperante apareau in privirea vioaie, odata cu primii stropi de apa rece.

In loc de after shave,  personajul nostru isi infunda obrazul in ghirlanda impletita din iarba  smulsa din mijlocul campulului, amestecata cu frunze de stejar si flori de levantica culese toamna devreme de pe  dealurile   ce se intindeau in fata casei sale. Asa, cu miresmele muntilor ce aproape ca se pravaleau peste casuta cocosata sub greutatea tiglei   isi infuleca cu nerabdare  ouale proaspete amestecate cu o felie de slanina si o ceasca de ceai negru.  Ziua incepea parca, mai bine, cu o bucurie de nedescris. Intoteauna, din usa isi saruta femeia pe obrazul albicios, precum un codru de branza de capra, dupa care isi indrepta pasii spre birtul  din colt, inzdravenindu-se  cu o  ceasca de tuica fiarta in care pluteau  boabele  de piper.

Drumul spre putul din mina in aceasta toamna tarzie il strabatea de fiecare data printre  picaturile de ploaie nemiloase care-i brazdau fata arzand-o pana in cele mai mici  cute instalate pe pometii proieminenti. Doar sprancenele stufoase mai opreau, parca din siroaile de apa nemiloase ce traversau obrajii, formand in  gropita din barbie un mic paraias.

Bucuria unui ritual

Acelasi ritual, acelasi drum facut zilnic de luni pana sambata. O singura bucurie. Aceea ca uneori puteau sa puna pe masa mai mult decat o felie de slana cu doua oua.
Duminica era destinata intalnirii la taverna  de la poalele muntelui, unde-si pierdeau timpul pana la venirea pranzului, masa fiind  un episod sfant in familie alaturi de cei dragi.

Bucuria schimbarii

Intre timp, dimintele, parca s-au scurat, mancarea pe fuga a devenit un sport national. Bucuria ritualului ascutirii zilnice a briciului, a disparut si el, noul trend in moda masculina “ lumbersexualul”  producand o bucurie mai mare femeii, pe care, dimineata, cu o  sarutare fugara pe frunte o parasesti din asternutul, inca motolit de zvarcolitul noptii trecute. Nu incerca sa te bucuri de prezenta ei matinala in bucataria mirosind a oua  ochiuri asezate langa o felie de bacon si o ceasca de ceai negru. Micul dejun fugar il gasesti impachetat la fast food-ul din colt, iar cafeaua, in loc de ceai, la aparatul amplasat , langa.

Inviorat si nu prea, jonglam prin  aglomeratia marii metropole, asfel incat sa nu suparam prea tare seful cu intarzierea noastra. Seara de seara,  refacem acelasi traseu, fara vlaga,  cu gandul la coada de la supermarketul  blocului, proaspat reabilitat prin grija sectorului de primar, de unde avem de cumparat vesnica paine cu E-uri si mezelurile cu hormoni. Am omis puii cu hormoni si carnea de porc.

Bucuria luxului- un vis periculos

Bucuria de a ne bucura a disparut demult.  Acum ne bucuram de bucuria luxului. Luxul , uneori poate deveni un vis periculos, dar si un dusman de temut. Am ajuns sa ne bucuram  ca avem un salariu astfel incat sa ne acoperim facturile cu utilitatile sau cu ratele la masina. Renuntam la escapadele la munte, la mare sau ceea ce este mai grav, la vacante. Renuntam la bucuria copiilor de a le arata destinatii noi, din Europa, apoi din lume. De a le  face cunostiinta cu istoria stramosilor nostri. Am ajuns sa ne bucure bucuria lor de a se bucura de o tableta sau de un telefon nou. Vacantele nu mai reprezinta pentru noi “ bucuria de a ne bucura”. Nu mai stim sa ne bucuram de existenta noastra.  Ne bucura banii, ne bucura ultimul racnet de masina, ne bucura zambetul fals al prietenilor. Cu ce pret ?!

 

Bucuria de a ne bucura de o vacanta

Am ajuns sa ne bucuram ca odata la doi ani, producatorii de smartphone-uri ne pacalesc facandu-ne sa mai scoatem din buzunar inca 1000 de euro pentru fite. Ne bucura o bere, dar nu ne bucura o carte. Ne bucura un film , insa nu ne mai bucura un sejur la mare. Ne bucura schimbatul gresiei la bucatarie si baie, , insa o vacanta de 7 nopti alaturi de sotie ne lasa indiferenti.

Oare ce ne-ar mai putea bucura in ziua de astazi , in afara acestor nimicuri care ne macina viata zi de zi ?

Din pacate, banii au devenit o virtute, un tel in viata, care ne rapesc parintii, copii si prietenii.

Am ajuns sa urasc banii.

Intrebarile acestea vin de la sine, in timp ce multi dintre noi,  zi de zi realizeaza ca au din ce in ce mai putini prieteni si mai putine zile in care se pot bucura de o bucurie.

Aceasta este viata de care te poti bucura ?!