In partea de sud-est a marii Egee, in apropiere de coasta Turciei, se afla un arhipelag compus din 12 insule mari si câteva insulițe. Acesta este Dodecanezul, tipic grecesc, care amintește de Ciclade, cu case atârnate pe stânci abrupte, vopsite în alb strălucitor, și cu străduțe înguste, dar în același timp emanând un aer oriental și italienesc.
Dintre toate insulele se detașează Kos, a doua insula ca mărime, situata mai aproape de Asia Mica, decât de Grecia. De pe coasta insulei Kos se zărește Bodrum, frumoasa stațiune turceasca.
Drumul din Rhodos pana în Kos l-am străbătut în patru ore pe puntea unui ferry boat, ce a jonglat printre insulițele din Dodecanez. Insulițe mici, sub forma de scoici se ivesc din adâncurile marii, luând apoi forma unor musoroaie de pământ, acoperite cu putina verdeața. Par nelocuite. Acostam in primul port, semn ca aici este si prima insula locuita, Într-adevar Chalki .aveam sa aflu ca portul este singura așezare din Chalki, principalul punct de atracție fiind biserica Agios Nikolaos.
De pe puntea vasului mi s-a părut superba. Casele vopsit în culori vii, cocoțate pe pământul stâncos creează impresia ca te afli undeva în sudul Italiei. Coboară câțiva pasageri. Doua doamne trecute de prima tinerețe sar în bratele unei tinere blonde care le așteaptă în micul port. Scena îmi amintește de filmul Mamma Mia, însa turnat în alta insula a Greciei.
Urmează Tilos, o insula izolata și liniștita pe ale cărei coline sunt risipite capele , ruine ale castelelor cruciaților și avanposturi ale cavalerilor ioaniți, care au stăpânit insula intre 1309-1522. In portul insulei tronează singurul hotel de pe insula, probabil, Blue Sky. Casele vopsite în culorile tradiționale alb-albastru , cocoțate pe stânci ne privesc maiestos. Doua autocare inscripționate "Tilos Travel" își așteaptă turiștii. Insula mi-a stârnit curiozitatea. Poate cu alta ocazie. Aveam sa constat ca Dodecanezul este superb.
Urmează Nisyros, o căldare vulcanica semi activa, un crater format prin implozia unui munte. In sfârșit ajungem în portul din Kos, finalul călătoriei noastre. Coboram într-un peisaj medieval, antic, cu clădiri vechi, bine conservate ce amintesc de trecerea Cavalerilor Ioaniti. Traversez la pas promenada Akti Miaouli, lăsând în urma taverne, magazine cu suveniruri și ateliere de bijuterii. Străbat străduțele întortocheate, unde privirea îmi este atrasa de ruinele grecești și construcțiile romane. Caut platanul lui Hipocrate. Il găsesc fără prea mult efort, acesta aflându-se chiar în apropierea portului. Îmi trag sufletul câteva minute la umbra, unde , conform legendei, marele învățat, preda lecții de medicina. Niște schele metalice susțin legenda , sau copacul în sine, care a născut atâtea controverse legate de vârsta sa, foarte multi susținând ca nu are mai mult de șapte sute de ani.
Mi se face sete, asa ca îmi îndrept pașii spre orașul vechi, acolo unde tavernele te îmbie pe terasele așezate sub coroanele copacilor seculari, unde umbra este mai plăcuta decât o climatizare la un restaurant de categoria a treia. Urc câteva trepte spre o taverna în culorile steagului grecesc, unde comand o bere greceasca si un espresso. De aici, am in fata imaginea portului unde stau amplasate, pe langa corăbiile tradiționale ale secolului al XIX-lea, iaht-urile luxoase.
