Seara turceasca in stil oltenesc

In cea de-a doua seara dupa sosirea noastra in Antalya, mai precis in orasul Kemer avem parte de una dintre surprizele pregatite de catre prietenii nostri turci: "Seara turceasca". Cum nu sunt mare admirator al spectacolelor turcesti, cu atat mai putin al filmelor difuzate de catre Kanal D, in familia mea, "Socrela' urmarind tot ce este posibil in materie de filme turcesti, aveam sa stramb din nas. As fi preferat sa merg intr-un restaurant traditional turcesc si sa ascult live cateva cantece tucesti in tmp ce ma delectam cu un kebab din berbecut asezonat cu vin rosu. Ma las convins de colegii mei, mai mult din respect, asa ca fara sa vreau ma trezesc in microbuzul ce avea sa ne conduca catre sala cu pricina, aflata la o jumatate de ceas de hotelul unde eram cazati. Soferul nostru reuseste cu greu sa parcheze printre zecile de autocare sosite acolo pentru " marele spectacol" , in timp ce noi inceram sa ne facem loc prin marea vanzoleala de la intrare, cautand locurile ce ni le rezervasera gazdele noastre. Intram in sala impresionanta unde gasesc o atmosfera de bazar, cu ospatarii turcaleti umbla printre mese cu tavi intesate de  pahare cu vinuri albe si rosii, gin turcesc si cola.

Seara turceasca- un steag turcesc imperial

Cu greu reusesc sa-mi gasesc locul, tocmai cand luminile din sala se stingeau, iar scena era invadata de lumini multicolore, semn ca seara turceasca avea sa inceapa dintr-un moment in altul.
Ma asez usor  pe  scaunul de plus, iar in timp ce pe peretele scenei ne anunta ca vom avea de-a face cu " Ottoman Turkish Night", steagul turcesc se desfasoara imperios  deasupra scenei, in timp ce un un dansator turc executa un fel de rotiri in ritmuri orientale, dupa care un altul tinand in mana in ditamai microfonul, anunta plin de emfazie programul "Serii turcesti"

Seara turceasca-partea a II-a

Prezentatorul " rupe" cate ceva din fiecare limba specifica popoarelor prezente in sala, altadata supuse: romana, slovaka, , dar si rusa , in mod special. Fara discutie, ca in Antalya, turistii rusi sunt extrem de respectati, fiind cei mai numerosi turisti, aducand astfel cele mai mari venituri turismului din Turcia.
Cred ca urmeaza un dans de cadane. Nu aveam sa ma insel. Corpurile tinerelor se unduiesc dup ritmurile muzicii asiatice, asemenea trestiilor in bataia vantului salbatic din Delta Dunarii.

1,2,3 si, hai! Sarituri, strigaturi. Pe moment am crezut ca pe scena a urcat "Calusul" din Scornicesti! Doamne! Era cat pe ce sa dau buzna pe scena. Se trec rapid la ritmuri irlandeze. Olteni, irlandezi! Ce cauta astia aici?!
Aplauze. La inceput timid, apoi din ce in ce mai puternice. In zgomotul , care deja incepe sa ma deranjeze incep sa-mi pun nevinovata intrebare; daca oamenii astia din sala au vazut in viata lor un adevarat spectacol ?!
Doar suntem in vacanta, nu? Intrebarea mea retorica mi se pare deplasata, asa ca incerc sa ma concentrez pe mai departe la ceea ce avea sa urmeze in cadrul programului "Seara turceasca". Gazdele fusesera destul de amabile, pe banii lor invitandu-ne la o seara traditionala, iar eu faceam mofturi .

Ma trezesc din intrebarile mele contemplative in timp ce simt ca mana stanga imi este luata usor de o alta suava. O dansatoare "irlnadeza" ma invita pe scena, alaturi de ea sa continuam spectacolul, improvizand ceea ce stiam din dansurile irlandeze. Am refuzat-o politicos, ceea ce nu este fair play din partea unui barbat sa refuze o femeie atunci cand il invita la dans, insa mai bine am considerat ca era mai bine sa creada despre mine ca sunt un arogant decat sa ma fac de ras si batojocura publicului pe scena.
M-a inselat. Nu  continua dansul irlandez. Se pregatise altceva.
Dansatorii urca din nou pe scena puternic luminata din care iese in evidenta steagul turcesc. Unei fetiscane i se aseaza pe cap un fel de voal. Se pare ca va juca rolul mirsei in acest act al spectacolului "Seara turceasca". Urmeaza "Nunta Zamfirei", ma intreb in gand, amintindu-mi de un specatcol asemanator de la restaurantul cu acelasi nume din Eforie Nord, atunci cand hotelierii din statiunea noastra au organizat pentru agentiile de turism o Seara traditionala romaneasca  din care facea parte si "Nunta Zamfirei". A fost si s-a dat uitarii.Pacat!

Intre timp se cauta ginerele.Unul din public, care insa nu are succes, desi inceraca un dans de cucerire, asemenea pinguinului  in scopul seducerii femelei. Mireasa, in schimb nu se lasa usor impresionata. Ale dracului fetele astea turcesti, imi zic ! Seamana leit cu oltencele mele .Urmeaza alti pretendenti la rand. Aceeasi soarta. Pacat! Multi dintre ei, baieti tineri, frumosi. Asa e si in viata.Oare cat mai dureaza jocul asta ?!
Cu aplauze, de pe scena se solicita participarea publicului. Toti baietii sunt descurajati. Atunci se recurge la strategia dansului din buric. Poate o iesi ceva. Oho! E ceva! Pe scena este adus un pasa asezat regeste in mijlocul unui imens baldachin.Acesta avea sa desemneze castigatoare dansului ce avea sa urmeze cu concurente din sala. Ingrid frum Russian, Andreea from Romania, Olga from Ukraina. Atmosfera se anima. Din sala se aud fluieraturi. Cine castiga?
Cine credeti? Ingrida from Russian. De unde sosesc cei mai multi turisti in Antalya?
Seara turceasca este salvata de un un final de sunt si  lumina, unde pe binecunscuta  melodie "We are the champions", pe scena urca din public purtand steagurile diferitelor tari in lume barbati si femei intr-o hora de neegalat.
Am avut bucuria sa asist la cel mai frumoasa seara turceasca in stil oltenesc. Multumim gazdelor din Kemer !