Aici Radio Vacanta

Distribuie aceasta postare...Share on Facebook
Facebook
Tweet about this on Twitter
Twitter
Share on LinkedIn
Linkedin

Incercand sa ma intorc in trecut pentru a-mi reaminti "cand, unde si cum" am vizitat pentru prima data Mamaia, memoria afectiva este tulburata de amintirile legate de prima tabara a copilariei mele, undeva prin clasa a IV-a. Asta se petrecea candva, acum aproximativ 45 de ani in Tabara de la Navodari. Imaginile celor cateva corpuri ale taberei de pionieri estompeaza memoria unui impact  emotional puternic de evocare a anilor de liceu petrecuti la Canalul Dunare-Marea Neagra.

Canalul Dunarea-Marea Neagra, epopeea neagra a regimului Ceausescu

Fac un efort pentru a ma plasa in spatiul si timpul verii 1977, atunci cand "obligat-fortat", m-am trezit alaturi de ceilalti colegi de liceu pe Marele santier al patriei socialist  dezvoltate "Canalul Dunare -Marea Neagra". Caut in memorie si spre suprinderea mea  gasesc fragmente ale perioadei de 3 luni petrecute intr-o baraca de lemn cu dusuri si toalete la comun, undeva printre dealurile dobrogene, in prejma fluviului.

mamaia

Amintirea a fost alaturi de mine, fara sa stiu, timp de 45 de ani. Imbracati in salopete de brigadieri, dupa trezirea dis de dimineata, bucurosi cu un mic dejun fugar (marmelada cu margarina pe paine), ne inghesuiam in dubele santiereste  care ne duceau in haul canalului la munca de jos.   Totul a inceput nu cu finalul, ci cu un fapt banal. Intr-o zi de Duminica, zilele acelea de repaus, am fost dusi cu duba aceea de  puscariasi, cu banci pe lateral si plase de sarma la geamuri, la Mamaia. Sa facem plaja la Mamaia. In pachete aveam un pateu, o bucata de branza cu doua felii de paine neagra. Stateam linstit pe malul marii, in apropierea Cazinoului din Mamaia. Unul dintre colegii mei s-a apropiat de celebrele shop-uri amplasate pe plaja din Mamaia. A intrat, a scos cateva marci germane din buzunarul de la slip, pentru o amarata  de bere la cutie. Apoi a inceput sa alerge printre maslinii salbatici. Un adevarat jaf la lumina zilei. Doi baietasi in costume de baie au pornit in fuga dupa delicventul major. Mult timp m-a obsedat salbaticia celor doi baietasi in momentul in care l-au prins pe colegul meu de santier. Brutalitate maxima. Parca prinsesera un spargator de banci, un vrajmas al comunismului. Bataie cu pumni si picioare. Incatusare. Norocul nostru ca intervenit intrustorul CC al UTC, omniprezent, ca un adevarat „parinte”.

Dupa ani de zile, de la acea banala incursiune in 'vraja" capitalismului modern, curiozitatea ma indeamna sa patrund in tainele istoriei catunului Mamaia.

 

Mamaia- un fragment al istoriei familiei regale

 

Istoria statiunii Mamaia incepe acum, aproximativ 115 ani, undeva prin anii 1905. Este perioada in care avem marturii despre construirea primelor locatii turistice pe fasia de pamant ce desparte marea de lacul Siutghiol. Inaugurarea statiunii are loc un an mai tarziu, pe 22 august, data la care se alege cu denumirea de "bai de mare". In scurt timp, "bai de mare" a devenit o oaza de relaxare atat pentru elitele vremii, cat si pentru familia regala. Imaginati-va un bulevard Mamaia traversat  de o cale ferata ce leaga statiunea de Constanta. Imaginati-va niste alei din scanduri ce faceau legatura dintre primele constructii si marea.  Exact acest lucru se intampla in perioada acelor ani. Usor, usor, Mamaia incepe sa se dezvolte, devenind faimoasa in strainatate.

 

Regele Mihai si marea cea mare

In perioada 1923-1926, dupa planurile arhitectului Mario Stoppa, a fost construit Castelul Reginei Maria sau Vila Regala. Cladirea a facut parte, mai tarziu, din proprietatea Reginei Elena, mama Regelui Mihai. Acolo tânărul rege și-a petrecut o parte din verile copilăriei. Odată cu revenirea în țară a principelui Carol și preluarea tronului de la fiul său Mihai (6 iunie 1930), relațiile lui Carol cu Elena s-au înrăutățit, astfel că regina a fost obligată în cele din urmă să părăsească România.

 

Regina Elena a renunțat la Palatul Regal din Mamaia și la alte proprietăți din România în schimbul achiziționării de către statul român pe numele ei a Vilei Sparta din Florența.

Mamaia- intaia dragoste a Reginei Maria

 

În timpul unei vizite pe ţărmul Mării Negre, Regina Maria s-a îndrăgostit de Mamaia anului 1920. „Mamaia: imense întinderi de nisip, o plajă atât de largă încât sfârşitul i se pierde în depărtare, cu scoici trandafirii ca nişte petale de flori aruncate de zâne, băi de mare şi acel râs ce izbucneşte anume când năvăleşte asupra ta apa rece, foşnetul şoptit al valurilor ce se sparg rând pe rând domol de mal, lăsând fiecare o fâşie de spumă albă ca zăpada. Jocuri prin nisip, câini nebunatici luptându-se cu câte o bucată groasă de lemn azvârlită de valuri pe mal sau înnebuniţi de bucurie şi alergând ca nişte ogari cenuşii într-o fugă zănatecă de-a lungul plajei, lătrat îmbătat de fericire, bărci încete lunecând alene pe întinderea lacurilor, soare revărsat fără milă asupra capetelor noastre, prefăcând apa într-o pânză de lumină care arde ochii“. Descrie Regina Maria, Mamaia acelor ani  fascinanti ai secolului trecut.

Îndrăgostindu-se de acest ţinut, Regina Maria a ales să-şi construiască un castel, unde să-şi petreacă verile.

 

Primele unitati de cazare in Mamaia

 

Se pare ca Vila Albatros a fost prima unitate de cazare de pe litoral. Al doilea hotel, Bucuresti, actualul Iaki, construit spre sfarsitul anilor 50. In perioada comunista Mamaia incepe sa se dezvolte rapid. Apar hoteluri noi: Patria, National, Dorna, Astoria, Riviera, Metropol, Majestic.

Nostalgia statiunii Mamaia

 

In anii 60' aparuse Mamaia, poate nu la fel de cunoscuta precum Coasta de Azur, Coasta Dalmata sau alte plaje din Italia si Grecia.

Mamaia se detasa de toate aceste statiuni din Europa prin nisipul foarte fin, extrem de diferit de cel din alte statiuni europene. Hotelurile noi erau ingenios proiectate cu terase extinse.

Multe fuseseră construite înainte de război işi cunoscuseră deja o mare faimă, dar deja prin anii ’60 stilul de viaţă se schimbase radical, iar multe dintre aceste hoteluri care nu fuseseră renovate aveau un aer învechit. Pe de altă parte, aşa cum era şi la noi, în multe staţiuni de la mare, în special în Grecia, se practica un turism rural. Mamaia a fost una dintre primele staţiuni care a fost practic construită de la zero şi cu o arhitectură modernă., în pas cu tendinţele din acel timp. Preţurile mici, mâncarea bună, precum şi faptul că oferea o ambianţă total diferită faţă de alte staţiuni, erau motivele pentru care mulţi occidentali începuseră să prefere Mamaia, în ciuda regimului comunist din ţară.

Mamaia- un vis indepartat pentru romanii de rand

Dar nu toţi românii aveau acces aici. Preţurile, pentru noi erau  foarte mari (nu şi pentru occidentali, însă) iar camerele din hoteluri erau toate de mult ocupate sau rezervate, in special prin tour operatorul german TUI.  O alternativă, mai ieftină faţă de Mamaia dar care avea un farmec special erau satele de la malul mării din sud:. La modă devenise şi campatul (“merg cu cortul “), începea să fie la modă, deşi amenajarea de campinguri de abia începuse, însă şi acestea se găseau la Mamaia, atât la intrarea dinspre Constanţa pe iarbă sau, în nord, pe zona de nisip, pe o suprafaţă mult mai mare. Toate erau bine organizate cu multe facilităţi necesare pentru astfel de alegeri. In Jupiter si Venus se dezvoltasera 2 campinguri, destul de atractive nu numai pentru turistii sositi din Polonia si Germania de Est , dar si pentru turistii romani.

Cluburile de noapte interzise turistilor romani

Ca distracţii, desigur, nu puteai decât să te uiţi prin gard să vezi cum erau organizaţi cei de la Club Mediteranee (ex Club Francez). Prin gard privem si spre atmosfera din Club Melody sau Paradis di Jupiter. Sunt doua dintre locatiile in care s-au turnat celebrele scene din „ Nea Marin Miliardar ”.

Atmosfera era diferită faţă de alte staţiuni turistice de pe litoral, unde se mergea la restaurant şi se dansa pe muzica uşoară interpretate de celebrii  (Dorina Drăghici sau Gigi Marga) .La restaurante şi baruri, se produceau în ritmuri şi stil nou formaţii en vogue, cum erau Phoenix sau Mondial, Savoy şi să nu uităm că aici era chiar în centru un cazinou, unde se puteau practica jocuri de noroc, inclusiv pe valută, un adevărat mijloc de distracţie pur capitalistă, atât de utilizat în staţiunile turistice. Margareta Pâslaru precum şi Aurelian Andreescu erau prezenţe deasemenea deosebit de agreabile care alegeau, la rândul lor, această staţiune. Să nu uităm că tot aici se desfăşura în plin sezon turistic Concursul Naţional de Muzică Uşoară. Tot la Mamaia era şi Radio Vacanţa, care emitea în toate staţiunile de pe litoralul românesc iar datorită unor excelenţi redactori, ambianţa estivală de aici datora extrem de mult acestui post de radio.

Mamaia acum, mult mai aglomerată, şi-a pierdut din stilul iniţial

Vouchere de vacanta au luat mintile hotelierilor, umfland tarifele de cazare nejustificat, de la un an la altul. S-a ajuns ca pentru un sejur de 7 nopti all inclusive la Mamaia, ca o familie sa scoata din buzunar peste 2000 de euro. Exagerat in comparatie cu alte destinatii.

Vina este data pe scumpirile in lant ale  utilitatilor, impozitele din ce in ce mai mari impuse de primariile locale. Lipsa locurilor de parcare, a spatiilor verzi, a facilitatilor pentru copii, ii determina pe multi dintre turistii nostri sa aleaga alte destinatii turistice, precum Bulgaria, Grecia si Antalya.

 

Nostalgia unei calatorii la mare in perioada comunismului

 

O calatorie de 5-6 ore cu Dacia 1310 spre mare, pe drumul vechi, cu lada frigorifica in spate si cu muzica alternativa (3 piese romanesti la una internationala). Asa incepea vacanta comunista pe litoralul romanesc. Si nu oriunde. Fara Mamaia sau Neptun. Statiuni dedicate exclusiv turistilor straini. Opriri non stop pe traseu din cauza supraincalzirii motorului. Mers cu capota intredeschisa. O adevarata aventura.

Poze cu maimultele pe plaja, spectacole de varietati cu Stela si Arsinel, Jean Constantin (omul casei). Fita suprema.

 

 

Aici "Radio Vacanta"-nostalgia unei tinereti

Pe plajele ticsite de cearsafuri colorate, printre care, cu greu isi faceau loc vanzatorii ambulanti de porumb fiert sau detinatorii de animale exotice pentru celebra poza la marea, de dimineata pana seara rasuna  Radio Vacanta. Printre hiturile verii, anunturi despre copii pierduti de copii.

'Aici, Radio Vacanta". Asteptam de la o vara la alta semnalul in cinci limbi al postului de radio.

Difuzoarele mici şi înfundate strigau din oră în oră “Aici Radio Vacanţa”, “Hier Spricht Der Ferienfunk!”, “This is Radio Holidays!”, “Govorit Radiostanţia Otdîh!”, “Qui Radio Vacanţa!” şi “Ici Radio Vacances!”. Vocea Danielei Caramzulescu inconfundabila.

 

 

Distribuie aceasta postare...Share on Facebook
Facebook
Tweet about this on Twitter
Twitter
Share on LinkedIn
Linkedin

No Comments Yet.

Leave a comment