BMW -ul 318-i cumparat de Stefan, acum 10 ani, la un pret de nimic dintr-o piata din Arad, rula acum pe A2 cu 120 km /ora. Masina musca kilometru cu kilometru  din asfaltul fierbinte  inmuiat sub cele peste 50 de grade ale soarelui  nemilos al Baraganului.  Spre seara, atunci cand ziua se ingana perfect cu noaptea, motorul se opreste in fata unei case de la malul marii, aproape de Corbu, Casa batranesaca, acoperita cu sita  abia respira sub bolta incinsa a vitei de vie ce acopera o parte din acoperis. Gazda, doamna Matilda, o femeie trecuta de 60 de ani, putin corpolenta, semana mai degraba cu o veche bucatareasa din vechile  restaurante comuniste ale litoralului romanesc. De altfel, Matilda lucrase la unul dintre restaurantele de top: "Calul Balan " din Neptun. Casatorita cu un profesor de ASE, ce pe vremuri preda merceologia alimentara in clasa de turism a facultatii de turism, acum inchiria cunoscutilor cele 4 camere ale casei asezate aproape de malul marii.

Profesorul Stoica ii saluta din micul pridvor al casei, pe noii oaspeti, urandu-le "buna venit'. Invatase de mult timp ca amabilitatea ii poate aduce din ce in ce mai multi oaspeti clandestini de pe urma carora veneau banii. In glasul lui, intotdeauna se ascundea o anumita ironie grava, o frustare a activitatii de catedra, ajuns acum sa le zambeasca acestor" imbecili de amorezi" ce aveau sa se ascunda timp de cateva saptamani la el in casa.

Matilda, un fel de actrita ratata a zilelor noastre, isi facu iesirea triumfala pe pridvor, intr-un capot transparent, sarutand-o mai intai pe Sorina , apoi, patimas pe Stefan.  Nu-l mai vazuse demult timp. Atunci era mult mai tanar si mai chipes . Acum, parca incepuse sa-i incarunteze parul. Dar parca, aerul asta ii dadea un farmec aparte. Era mult mai atragator. Oare incepea sa-l atraga?! Nu. Nu se putea gandea la asta. Profesorul era foarte gelos. Ii urmarea fiecare gest. Avea momente de gelozie si in somn, ce din cauza geloziei ii facea somnul agitat. O iubea pe Matilda. Matilda a fost o femeie frumoasa la viata ei.

In timp ce o saruta pe Sorina , ii arunca cateva cuvinte frumoase, false: "Vai draga, dar ce frumoasa esti!" Unde ai gasit printul asta, chipes?!

Stefan si Sorina , au intrat grabiti in camera lor, plini de transpiratie, dornici de a face un dus. In timp ce  Sorina  trece prima la dus, asteptand  ca apa sa se incaleazca, Stefan ii spune pe un ton bland ca nu vor avea sanse de un dus fierbinte din cauza boilerului, ce tocmai cu o zi inaintea sosirii lor se stricase.

Luna plina trona deasupra valurilor valsand sub o  muzica de Chopin.

Marea, valurile, nisipul amurgul soarelui. Padurea de salcami din spatele casei. Pescarusii care strabung linistea serii prin tipetele lor ascutite .
Planeaza deasupra marii. Musca din ea, dupa care se ridica victoriosi. Totul intr-un ritm muzical.

Drumul pana la mare era destul de scurt. Sorina  a intrat in mare inaintea lui Stefan. De pe nisipul fierbinte, el ii priveste cum coapsele, parca sculptate de un "Michelangelo" ii sunt inghitite de valurile nocturne. Apoi se pierde cu totul. In larg, se vede , vag, doar silueta unei femei ce infrunta valurile calme ale unei mari prietenoase intr-un amurg de soare perfect. Stefan o urmeaza ca intr-un ritual dumnezeiesc. Din cand in cand o zareste, dupa care dispare. In minte i se aprind ganduri negre, piviri tematoare aruncate deasupra valurilor ce continua sa valseze sub clar de luna. Fara sa-si de seama, atinge ceva,  grav. Ceva ce-l atrage puternic.

Mai mult decat o alchimie puternica de la miezul noptii. Corpul Sorinei  degaja o atractie ancestrala printre valuri. Stefan o prinde de umeri, o saruta patimas dupa care...

Sorina  si Stefan privesc spre malul mari, care se departase. Poate era o senzatie creata din cauza luminii ce cadea perpendicular deasupra valurilor.

A doua zi la Mamaia

Dupa ce au lenevit ore in sir in patul strampt, aproape de avea loc o singura persoana, se hotarasc sa mearga spre Mamaia. Au savurat o pizza, dupa o noapte furtunoasa in valurile marii, dupa care s-au oprit pe o terasa mica, aproape de hotel Condor, cerand o sticla de vin de Dragasani. Din cauza oboselii, plictiseala a intervenit destul de repede.

Au plecat spre Neptun. In masina au ascultat muzica, Sorina  ocupandu-se de butoane. S-au oprit "La Steaguri". Sorina a vorbit tot timpul. A ras. Au traversat plaja cu pantofii in mana. S-au indreptat spre fostele vile de protocol ale lui Ceausescu. Sub talpi, simteau nisipul fierbinte. Briza marii aducea un miros de apa sarata, iar de undeva se auzea o melodie ritmata, de pe vremuri. Nostalgii!

Nisipul devine rece. Se simte sub talpi. Oare cat au stat pe plaja?!

Nocturna pe litoral.

Tarmul parca s-a retras lasandu-i singuri pe plaja  cu  nisipul rece.

Valurile se sparg in creste albe, subtiri, ademenitoare.

Nopti de-a randul facusera baie in mare. Doar in costume de baie. Cum ar fi sa treaca dincolo de ispita?! Sa reprime orice stare ce afla dincolo de luciditate. Pe fata Sorinei , veselia de pana atunci, parca ii impietrise fata. Stefan este tentat de o noua experienta. O baie in mare fara costume. Isi doreste un miracol. Vrea sa simta apa prelingandu-se pe trupurile fierbinti, ca intr-o alta planeta.

Totul se scufunda in mare. Ca intr-un vis se  inatlnesc sub apa, doar pentru a se privi.

Plaja a ramas pustie.

Se intorc pe faleza. Masina inainteaza incet pe soseaua spre Corbu , in timp ce luminile farurilor taie noaptea in fasii din ce in ce mai alungite. Oboseala se resimte, in timp ce muzica se pierde  in marea ramasa in urma lor.