Dupa aproximativ o ora si 45 de minute aterizez cu putine emotii pe Aeroportul Heraklion din Creta, comandatul navei reusind cu greu, din cauza curentilor de aer veniti din largul marii Egee sa puna avionul , apartinand companiei Aegean Airlines pe pista de beton. Ma trezesc cu greu din ameteala aterizarii , direct in autocarul care avea sa ne conduca spre Chania, punctul final al explorarii catorva insule din Grecia. Parasim capitala insulei Creta, Iraklion, al cincilea oras ca marime al Greciei si primul al Cretei pe soseaua de coasta formata din portiuni de autostrada, pe alocuri modernizata. Timp de 3 ore cat avea sa dureze transferul incerc sa-mi fac de lucru, privind spre peretii stancosi ce se termina brusc in apele agitate ale marii Egee, sau aruncandu-mi privirea spre piscurile inalte ale muntilor, unde inca mai zaresc zapada netopita , un fundal spectaculos. Pe partea dreapta lasam in urma valurile marii spargandu-se de stancile calcaroase si ele de trecerea anilor, in timp ce in stanga , la poalelele muntilor turme de oi si capre isi vad de-ale lor, pascand in voie iarba proaspat rasarita de sub zapada. Pe masura ce autocarul alerga pe coasta marii Egee, aveam sa constat ca insula Creta este mai mult decat orice alta insula greceasca, este o destinatie ideala de vacanta atat pentru spectaculozitatea peisajelor cat si pentru plaja. Ruinele cretane din epoca bronzului, fortaretele pastrate din timpul ocupatiei venetiene sau a celei otomane sunt adevarati magneti pentru turistii dornici de a afla mai multe despre istoria cretana. Gandurile imi sunt spulberate de cateva smiorcaieli venite din spatele autocarului care se pare ca anumite persoane doresc sa oprim la o toaleta.
Vrand, nevrand, soferul opreste in primul sat la cea mai apropiata cafenea. Cobor si eu dupa o binemeritata cafea si o intalnire cu cativa localnici de la o masa pentru a schimba cateva impresii despre viata aspra a insulei, asa cum o vedem noi, pentru ca ei, localnicii au alta filozofie despre viata: o iau asa cum este, nu se strezeaza pentru ziua de maine, se bucura pentru ziua de astazi. Am ajuns in patria portocolailor, asa ca in timpul ramas imi comand un suc natural de portocale.
Noii mei prieteni ma invita sa degust alaturi de ei un tsikoudia, un fel de rachiu parfumat facut din tescovina de struguri de cea mai buna calitate. De obicei, tsikoudia se serveste rece in sticlute speciale pastrate in congelator. Acesta poate fi aromizat cu ajutorul cojilor de lamaie, rozmarin sau miere de albine. Cel aromizat cu lamaie este delicios!
Ghidul nostru ne anunta ca suntem gata de plecare, asa ca imi iau la revedere in graba de la simpaticii mei cretani, cu promisiunea ca o sa ne mai revedeme, promisiune facuta in zadar.
Ne indreptam spre vestul insulei, mai exact spre Rethymnon, pe o sosea flancata de o parte si de alta de oleandri a caror frumusete iti taie respiratia. Trecem printr-un satuc bogat in portocali, Phodele, aici regasindu-se o casa restaurata, despre care se spune ca ar fi fost locul de nastere, in anul 1545, al pictorului Dhominikos Theotokopoulos, mai bine cunoscut cu numele de El Greco.
Rethymnon, prin care , inevitabil trecem, si asupra caruia am sa revin, se mandreste cu faptul ca este capitala intelectuala a Cretei, care are un oras vechi intact, un port venetian pitoresc marginit de restaurante si taverne care mai de care mai colorate, unele dintre ele cu specific pescaresc unde mai tot timpul gasesti fructe de mare proaspete si peste proaspat aduse de pescari dimineata din largul marii. Cum , am promis, o sa revin asupra a ceea ce m-a impresionat in Rethymnnon, inclusiv despre casele venetiene si despre fortareata Fortetsa, ne continuam drumul nostru spre Chania, inca 59 de kilometri timp suficient pentru a admira satele cretane cu biserici bine conservate inca de pe vremea Imperiului Venetian.
Ajungem la hotelul Chrispy World, unde aveam sa fim cazati pentru 4 nopti, un mic sat de vacanta aruncat intr-un camp , cam la 400 de metri de o plaja de pietre, neamenajata si fara nicio taverna in jur. Imi iau cheia de la receptie si incep cautarea camerei in cele cateva cladiri de doua etaje care alcatuiesc asa zis-ul "village". Pe alei, aud doar germana si olandeza, semn ca pe occidentali nu-i intereseaza foarte tare plaja , ci mai degraba relaxarea la piscina si excursiile optionale care se organizeaza pe insula.
Dupa binemeritatul dus fierbinte, ca si nou, ma rentorc in lobby, mai mult pentru inatlnirea de seara, dar si pentru a-mi arunca privire peste excursiile ce se pot organiza de a aici. Neckerman, TUI si ITS se intrec in afisarea celor mai atragatoare locuri de vizitat in Chania.
